Arad, b-dul Revoluției nr.49-53 Ekklesia

Popa Florin

Numele meu este Popa Florin. Povestea vietii mele are multe întorsături pe care atunci nu le-am înțeles, dar astazi le pricep mai bine ca oricând. Dacă altă dată eram suparat pe Dumnezeu și pe evenimete, astăzi Îi mulțumesc Lui Dumnezeu care a avut milă și de mine.

În decembrie 2013, la vârsta de 33 de ani am derapat cu mașina pe zăpadă și am ajuns pe calea ferată. Trăisem clipe de groază fiind conștient că poate veni trenul în orice clipă și astfel să se întâmple o tragedie, dar cantonierul a anunțat repede incidentul și astfel am fost SALVAT. Aici trag concluzia că cel rău a vrut să pier, dar Dumnezeu nu m-a lăsat, pentru că avea un plan cu mine. Au urmat demersurile la poliție și la spital pentru declarații si recoltare de probe de sânge. Pe cele din urmă le-am refuzat crezând că scap, dar nu a fost așa pentru că am ajuns în proces și pe urmă după gratii datorită refuzului meu de a da probe de sânge.

Traiam cu mama și cu tatăl meu. Dumnezeu să-i binecuvânteze pentru că mi-au dat o educație bună. Frecventam biserica ortodoxă din oraș (Ineu) și de la sat când mergeam la bunici, dar nu înțelegeam nimic pentru că nu m-a învățat nimeni despre Dumnezeu și existența Sa… de fapt nici nu știam dacă cred în El sau nu. Pot sa spun că ziua binecuvântata a venit în penitenciar unde l-am întâlnit pe Toader Adrian care m-a invitat să merg duminică la Întâlnirile care se făceau in cadrul penitenciarului cu grupuri de la Biserica Speranța din Timișoara care veneau sa propovăduiască Evanghelia și în penitenciar, după cum spune Cuvântul Domnului în Marcu 16:15, 16 ,,Duceți-vă în toată lumea si propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit”.

Eu eram foarte rezervat în privința pocăiților pentru că nici nu voiam să aud de ei, mi se păreau într-un fel ciudați. Slăvit să fie Domnul pentru că de la prima întâlnire am simțit cum Dumnezeu se atinge de mine și lucrează în sufletul meu. La prima întâlnire s-a vorbit din Cuvântul Domnului din Evrei 3:7: ,,Astăzi dacă auziți glasul Lui nu va împietriți inimile” Amin.

În acea zi de 09 Februarie 2014 auzind cuvântul Domnului mi-am deschis inima și L-am lăsat pe Dumnezeu să lucreze în inima și în viața mea pentru că doar El lucrează cu înțelepciune și pricepere. Mergând în cameră nu știam ce se întâmpla cu mine pentru că eram cuprins de o putere pe care personal nu o mai simțisem niciodată. M-am închis în baie, am căzut pe genunchi, am început să plâng și atunci am hotărât să mă predau Domnului. Seara m-am pus în pat și am căzut într-un somn profund, iar dimineața când m-am trezit, mărturisesc ca eram cu totul un alt om, schimbat. Studiam în fiecare zi Cuvântul Domnului cu fratele Adi și frecventam în fiecare duminică Întâlnirile cu frații de la biserică și începeam să înțeleg tot mai mult și mai bine care e adevarata cale. După o lună am ajuns în postura famenului etiopian. Simțeam cum acea putere îmi spunea: ,,Florin, trebuie să intri în apa botezului” și îmi doream acest lucru. Mărturisindu-i fratelui Adi acest lucru, el mi-a spus să iau legătura cu fratele pastor Riviș Tipei Iosif de la biserica Ekklesia din Arad. Dupa 6 luni am fost transferat la penitenciarul Arad regim deschis pentru că după fapta mea (refuz de probe biologice) nu eram considerat periculos și puteam să lucrez fără pază în oraș, doar pe legitimație. Ajungand în Arad am luat legătura cu fratele pastor Tipei care a venit la mine la penitenciar la programul de vizită, spunându-i întâmplarea vietii mele, mărturisindu-i faptul că m-am predat Domnului, că vreau să fiu botezat și să urmez această cale. A urmat o perioadă de studiu biblic cu fratele Timiș Gabriel în cadrul penitenciarului la programul vizită.

În luna aprilie 2015 am fost liberat, am mers acasă la părinții mei care s-au bucurat foarte mult și cărora le-am spus ce cale vreau să urmez, eu provenind dintr-o familie ortodoxă și având un unchi preot ortodox, dar care din păcate a încetat din viață. Bucurie foarte mare a fost în prima duminică după ce m-am liberat când am mers la biserica Ekklesia unde deja mă așteptau frații. Am urmat un curs de cateheză după care în data de 6 iulie 2015 a venit ziua cea mare, ziua mea de botez. Mărturisesc că am avut o bucurie imensă în suflet, bucurie pe care o am și acum știind că am ascultat în acea zi Cuvântul Domnului și că sunt un copil, un slujitor al Lui.

Îi mulțumesc Domnului pentru tot ceea ce a făcut și face pentru mine, mulțumesc fratelui Adi Toader pentru îndrumări, mulțumesc fraților de la Ekklesia pentru sprijinul și ajutorul acordat pentru a mă face să înțeleg adevăratul sens al vieții și voia lui Dumnezeu.

De aceea, cititorule care te oprești și în dreptul rândurilor scrise de mine ,,nu îți împietriți inima”, vino la cruce așa cum ești și deschide-ți inima în fața Domnului, lasă Cuvântul Lui și dragostea lui în inima și în casa ta, la fel cum am făcut și eu și vei avea parte de binecuvântări. Domnul sa te binecuvânteze. Amin

Popa Florin